Introducere
Chiajna din Casa Mușatinilor este o carte de ficțiune istorică, ce surprinde într-o manieră obiectivă viața protagonistei Chiajna și a celorlalte personaje secundare (Petru Rareș, Doamna Elena, Marula, Anghel, Lăcustă, Mircea Vodă). Autoarea contemporană, Simona Antonescu, relatează întâmplările referitoare la secolul al XVI-lea, mai exact, perioada Evului Mediu care este marcată de lupte politice, corupții, trădări, mariaje ce servesc la alianțe strategice. Romanul începe cu intrarea Marulei în Cetatea Sucevei, un personaj feminin independent, ce deține o caravană și care procură diverse obiecte valoroase pentru a face negoț, în special pentru Doamna Elena, mama vitregă a Chiajnei. Urmând ca mai apoi, în carte să fie descrisă micuța Chiajna Despina care se juca adesea cu doi pisoi și care era îngrijită de o doică bătrână, pe care adesea o numea ,,babă’’.
Personaje
Anghel este sfetnicul lui Petru Rareș, care era domnitorul Moldovei, fiul lui Ștefan cel Mare și tatăl Chiajnei. Între cele două personaje secundare, Marula și Anghel, se înfiripă o poveste de dragoste care este instabilă din cauza dorinței Marulei de a nu rămâne o femeie captivă într-un mariaj, lucru care reiese din afirmația: ,,Pacea ta este temnița mea, Anghele”.
Copilăria protagonistei Chiajna este strâns legată de activitățile ludice de la curtea Sucevei pe care le făcea alături de frații vitregi: Ștefăniță și Iliaș, de întâlnirile cu grădinarul Lăcustă care inventa tot felul de unguente din plante, de duminicile pe care le petrecea la slujbele Bisericii Coconilor, dar și de interacțiunile cu profesorul Macarie, unul dintre cei mai buni cronicari.
Poveștile de viață ale micuței Chiajna mi-au transmis sentimente nostalgice, modul în care Simona Antonescu surprinde relația dintre Chiajna și doica sa, mă duce cu gândul la copilăria petrecută în natură și la bunici.
Petru Rareș este descris ca fiind un bărbat trecut de prima tinerețe, mic de statură, dar înțelept și drept. Căsătorit cu cea de-a doua soție, Doamna Elena, se îngrijește atât de cerințele statutului de domnitor, cât și cel de soț și tată. Chiajna și-a petrecut adolescența în Cetatea Ciceului, întrucât Moldova era amenințată de trupele otomane ale sultanului Soliman I.
Tranziția copilărie-maturitate a protagonistei Chiajna
Tranziția de la copilărie la maturitate a personajului principal este evidențiată prin cererea în căsătorie a lui Mircea Vodă, domnitorul Țării Românești, făcută către Chiajna. La vârsta de douăzeci de ani a acceptat să se mărite cu Mircea Vodă, care avea patruzeci și ceva de ani, din pricina întăririi alianțelor politice dintre Moldova și Țara Românească. Din căsătorie au rezultat șapte copii, mai exact, trei fii și patru fiice. Timp de nouă ani, cât a domnit soțul ei, s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor, neputând să se implice în mod direct la hotărârile politice.
Doamna Chiajna devine singura româncă care a condus o armată în luptă
După moartea soțului, din cauza unei ghiare la inimă ( înțepături puternice asupra inimii), Chiajna a domnit șapte ani pentru a-i păstra tronul lui Petru, fiul ei moștenitor. Dat fiind că soțul ei făcea parte din neamul Drăculeștilor, tronul Valahiei era sub amenințarea Craioveștilor. Din cauza acestui fapt, Chiajna preia locul soțului decedat și hotărăște să fie în fruntea armatei pline de bărbați, pentru a-și menține statutul de conducător al Țării Românești și pentru a-i elimina pe Craiovești.
Simona Antonescu făcând o asociere între Chiajna și nobila de origine italiană, Caterina Sforza, zis ,,Tigroaica din Forlì’’ care a luptat pentru teritoriul Forlì.
Astfel, Chiajna este singura femeie din istoria noastră care a condus o oștire în război și care a învins dușmanii. Lăsându-și adesea, în luptă, părul lung pe spate, pentru a-i lua prin surprindere pe atacatori.
Concluzie
Chiajna din Casa Mușatinilor este o carte impresionantă prin diversitatea de personaje secundare, care au un rol esențial în procesul de maturizare al personajului principal. Simona Antonescu reușind să îmbine caracterul jovial al Chiajnei, din perioada copilăriei și firea sa curajoasă, punând-o în postura de mamă eroină.